internship_students_1

Program terapeutic de scurta durata – prin prisma unor studenti

Noiembrie 2009, Ozd

Am început programul terapeutic de două săptămâni de la Ozd cu mult entuziasm, dar şi cu puţină teamă şi nelinişte. Suntem studente în anul II la Universitatea Babeş-Bolyai, secţia de Sociologie şi Asistenţă Socială, Cluj Napoca. Am optat pentru această „tabără terapeutică” şi pentru o perioadă de practică în cadrul acestui program, fiindcă ne interesează munca terapeutică în rândul persoanelor dependente, fiindcă am dorit să experimentăm şi la modul practic cele învăţate deja, am dorit să ne facem noi cunoştinţe, şi mai ales, să ne „iniţiem în ale meseriei”.

Tabăra terapeutică a avut loc între 9-20 noiembrie, cu 15 participanţi, dintre care 12 dependenţi şi 3 membri de familie. Pe când una dintre noi a participat la grupul bolnavilor de dependenţă, cealaltă a a luat parte ca şi observator la grupul membrilor de familie, respectiv în mod activ la activităţile de grup.

Cele douăsprezece zile au însemnat mult şi din punct de vedere teoretic, dar noi am dori să ne împărtăşim mai mult trăirile şi ceea ce am experimentat. În această perioadă am cunoscut câteva destine tulburătoare. Ne-am dat seama că e nevoie de mult curaj şi luciditate, să poţi recunoaşte că ţi-ai distrus familia, ţi-ai rănit apropiaţii, şi minutele petrecute în preajma lor le-am înlocuit cu timpul petrecut cu băutura. Ai nevoie de putere sufletească, să vrei cu îndârjire schimbarea. Soarta tuturor celor cincisprezece beneficiari este unică şi fiecare ne-a impresionat în felul ei. Fără să vrem, ne-am pus întrebarea: Noi am fi capabile de aşa ceva?

A fost un sentiment deosebit să fim părtaşii unor destine umane, în rândul unui colectiv de muncă activ şi interesat, destine pe care le-am putut analiza din punct de vedere profesional, implicându-ne totodată emoţional, cu empatie. Am putut filtra cele auzite prin prisma prejudecăţilor noastre, care s-au risipit pe măsură ce a început să crească în noi respectul faţă de cei care şi-au asumat soarta şi dependenţa. Iar situaţii fără ieşire nu există, spun cei cu „experienţă”, şi asta au dovedit-o şi persoanele deja „reabilitate”, care au venit să-şi povestească întâmplarea, şi să-i încurajeze pe ceilalţi.

Ne-am simţit, pe parcursul acestor două săptămâni, la locul potrivit: printre colegi, care ne-au dat ascultare, ne-au răspuns la întrebări, ne-au ajutat, într-un grup unde te puteai dezvolta într-un mod eficace. Şi pentru toate acestea au putut fi plini de recunoştinţă, i-am mulţumit împreună lui Dumnezeu că putem fi cu toţii aici, şi ne putem ruga unul pentru celălalt.

Angéla Jócsák şi Izabella Fazakas

Posted in Practică profesională.